Istoria poporului Israel

Istoria poporului Israel

Putini crestini cunosc istoria Israelului ca si popor si entitate statala. Incepand cu anul 1948, cand a luat fiinta statul modern Israel, au aparut multe controverse legate de Tara Sfanta, statutul Ierusalimului si drepturile palestinienilor. De asemenea, se vorbeste mult despre Orientul Mijlociu, Primavara Araba, razboaiele din Golf, Iranul nuclear si petrolul atat de important. Dar care este originea acestor lucruri?

Conform Bibliei si a altor izvoare, natiunea Israel are la origine pe patriarhul Avraam, undeva in jurul anului 2000 î.Hr. Acestuia, conform Bibliei iudeo-crestine, i-a fost promisa tara numita astazi Israel-Palestina (Geneza 15). Emigrand din est, din Irakul de azi, Avraam si descendentii sai imediati au locuit in Israel ca straini, primind in proprietate acel pamant din partea lui Dumnezeu, desi nu l-au guvernat in timpul vietii lor. In acest context, nepotul lui Avraam, Iacov, are o intalnire cu Dumnezeu (Geneza 32), si in urma acestei intalniri, numele ii este schimbat in Israel. Exista doua semnificatii pentru acest nume: cel care se lupta cu Dumnezeu, sau printul, cel care guverneaza cu Dumnezeu (interpretare aproximativa). Israel va avea 12 copii, ai caror descendenti vor forma ulterior 12 semintii ale lui Israel.

Foametea din Israel impinge pe Iacov/Israel si familia lui in Egipt, ei locuind in zona deltei Nilului, crescand ca numar si diversitate. Vor locui in Egipt 400 ani, fiind subjugati de regimul autocratic al faraonului egiptean (Ramses al II-lea). Biblia spune apoi ca Dumnezeu le trimite un salvator, pe Moise, care ii scoate pe evrei din captivitatea egipteana, ii conduce prin Peninsula Sinai, iar la muntele Sinai primeste cele 10 porunci de la Dumnezeu. Tot Moise este creditat pentru scrierea primelor 5 carti din Biblie, numite Tora, carti fundamentale pentru religia iudaica.

Generatiile urmatoare vor cuceri treptat Tara Promisa, a carei acoperire include intreg Israelul de azi, plus parti din Egipt, Iordania, Liban, Siria, formand un regat puternic in Orientul Mijlociu, in special sub domnia regelui David si a fiului sau Solomon. David este regele care cucereste actualul oras Ierusalim de la triburile de iebusiti, si isi stabileste capitala acolo. Solomon va construi primul Templu evreu in Ierusalim, socotit ca una din minunile lumii in acea vreme.

Dupa moartea regelui Solomon, regatul se divizeaza in doua regate, unul fiind numit in continuare Israel (partea de nord a vechiului regat), iar jumatatea din sud se va numi Iuda. Dupa cateva sute de ani, in anul ~740 î.Hr., regatul din nord este cucerit de Imperiul Asirian si deportat in mai multe valuri, in Siria-Irak-Iranul de azi. Nu a fost stabilit clar destinul celor 10 seminții care compuneau regatul din nord dupa deportare, ele fiind pierdute in negura istoriei, unul din marile mistere ramase. Statul modern Israel este continuarea evreilor ramasi in regatul de sud care si-au pastrat relativa continuitate ca si popor.

Acest regat de sud, Iuda, va fi si el ocupat de mai multe imperii ale vremii, fiind si el deportat in urma invaziei babiloniene in Irakul de azi, templul lui Solomon fiind distrus de acestia in timpul cuceririi Ierusalimului. Dupa 70 ani, in 539 i.Hr, in contextul caderii Imperiului Babilonian si a ascensiunii celui medo-persan, evreii se intorc si rezidesc Ierusalimul, construind si un al doilea Templu (inca in picioare in vremea lui Isus). Insa pe durata celor ~500 ani al celui de-al doilea Templu, Chivotul Legamantului, menora si alte elemente de cult nu au fost folosite, ele fiind pierdute sau ascunse in contextul invaziei babiloniene si a distrugerii primului Templu.

In secolele urmatoare, Imperiul Persan cade sub Alexandru Macedon si Tara Sfanta cade sub influenta greceasca. Insa ascensiunea Romei va duce treptat la inlocuirea influentei grecesti cu cea romana in regiune, Tara Sfanta devenind parte din Imperiul Roman in secolul 1 i.Hr.

In acest context, Isus apare pe scena istoriei. Un simplu tamplar, avand doar 3 ani de activitate publica, El pune bazele unei noi miscari care va impacta profund lumea de atunci, anul (aproximativ) al nasterii Sale fiind definit ca o noua era pentru lumea europeana si apoi pentru celalalte continente unde crestinismul se va raspandi ulterior. Multi sperau ca va fi un lider politic care sa-i elibereze de dominatia romana, principala lor preocupare in acea perioada, insa Isus vorbea despre o alta Imparatie a lui Dumnezeu, spirituala.

Initial, crestinismul era doar o secta in interiorul iudaismului, adresandu-se in special evreilor din Iudeea si diaspora evreiasca. Termenul de crestin a fost folosit initial ca termen peiorativ pentru ucenicii care doreau sa semene cu Cristos (christianos). Treptat, in secolul 1, s-a desprins de iudaism si a urmat un drum propriu. Prin includerea neamurilor (ne-evrei) in randul credinciosilor,

Pe plan politic, lupta de rezistenta antiromana continua dupa rastignirea lui Cristos, avand loc mai multe rascoale si razboaie cu legiunile romane in secolul 1-2 d.Hr. Represaliile romane cresc in duritate, cel de-al doilea Templu este distrus in 70 d.Hr, iar in deceniile urmatoare, majoritatea populatiei evreiesti fiind deportata din Tara Sfanta, in alte parti ale Imperiului Roman.

Termenul Palestina (Syria Palaestina) apare in acest context - Imperiul Roman renumeste tara in acest mod, dorind sa stearga numele si conexiunile evreilor cu Tara Sfanta. Ierusalimul este si el renumit ca fiind Aelia Capitolina.

Crestinii vor fi persecutati si ei in Imperiul Roman in primele secole, intre 64-313 d.Hr., insa religia crestina va castiga tot mai multi adepti in aceasta perioada, in ciuda adversitatii deosebite. In final, in 313 d.Hr., imparatul Constantin legalizeaza crestinismul si apoi il adopta ca religie de stat.

Din cauza dificultatii administrarii unui imperiu foarte vast, si in fata invaziei popoarelor migratoare, Imperiul Roman este divizat in Imperiul Roman de Apus (guvernat de la Roma) si cel de Rasarit (cu capitala la Constantinopol/Istanbul/Bizant). Bizantinii vor prelua administrarea Tarii Sfinte pentru cateva secole, insa aceasta va fi cucerita de catre arabii musulmani in sec. 7, Ierusalimul capituland in fata musulmanilor in 637 d.Hr. A urmat apoi o lunga perioada de dominatie musulmana, fie sub arabi, fie sub turcii otomani, pana in anul 1917, cand, in cadrul Primului Razboi Mondial, Ierusalimul trece de sub stapanirea otomana sub cea engleza, devenind parte din Imperiul Britanic pentru 30 ani, pana in 1947-1948, cand, in urma unui sangeros razboi israelo-arab, ia fiinta statul modern Israel.

Aparuta la sfarsitul secolului 19, o noua miscare a evreilor aflati in diaspora, sionismul, sustinea crearea unui Camin national evreiesc pe teritoriul vechiului Israel, disparut cu peste 18 secole in urma. Prin lobby si activism politic, miscarea sionista a organizat imigratia, legala si ilegala, a evreilor inapoi in tara lor, facilitand un fenomen unic in lume - intoarcerea unui popor in tara lui de origine, dupa aproape 2 milenii de absenta. Prin simpla lui existenta, Israelul este intr-adevar o minune si un semn al lui Dumnezeu pentru generatia noastra. 

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează