A florilor strune, e o minune...

A florilor strune, e o minune...

A florilor strune, e o minune...
Ce cântă într-una, în zori de zi
Şi fără cuvinte şi totuşi se simte,
A lor parfumuri, parfumuri de nard.

O harfa de aur în sunete sfinte
Din strunele ei cădeau 
stropii de har
Iubirea fierbinte,
a ei dulci cuvinte 
Ce parca în suflet mă ard.
Ea cânta în inima mea,
Ea cânta şi-n inima ta,
Pe undele Duhului Sfânt.
Patrunde în sufet şi-n gând...
Pe strunele ei de argint,
Un murmur se tot legăna,
Un cântec atâta de sfânt,
Natura întreagă-i cânta.

Şi soare şi lună şi nori şi furtună,
Şi tunet şi trăsnet şi ploaie şi vânt,
În sunet gigantic cânta o natură,
E harfa ce cântă măririle Lui.

Şi peşti şi balauri şi fiarele toate
Şi mari dobitoace şi păsări în zbor
Şi inimile noastre 
şi-a vântului soapte,
Îl laudă-ntr-una pe-al nost’ Ziditor.

E Harfa de Aur măreaţă zidire,
Ce cântă într-una fără de sfârşit
A cărui răsunet, străbate în fire,
Iubirea Cerească a Domnului meu.

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează