A fost cândva, demult, un Prunc mic în iesle

A fost cândva, demult, un Prunc mic în iesle

A fost cândva, demult, un Prunc mic în iesle
Un dar preascump şi minunat trimis pe-aripi de cer
Scăldat în lacrimi dragi, purtat pe braţe calde
Tainele cuprinse-i strâng ochii de copil
A fost cândva, demult, un om umblând pe ape
Furtuni şi inimi liniştind, păcatele iertând
Ne-a învăţat, smerit, credinţa fără margini
Ne-a arătat cum ceru-ntreg ascultă Şoapta Lui

Povestea aceasta reînvie, astăzi pe Pământ
E povestea celor ce în inimi Îl au pe Domnul Sfânt

C: A fost cândva, demult, o cruce-nsângerată
Şi Dumnezeu murind pe ea, gândindu-se la noi
Pironit pe lemn, cu braţele deschise
Ceru larg ni l-a deschis chiar prin jertfa Sa

Prin moartea şi-nvierea Lui eu sunt Copil de Dumnezeu
Sunt copilul Lui !

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează