Bătrânii care aici mai sunt

Bătrânii care aici mai sunt

Bătrânii care aici mai sunt
Şi cei care-au murit
Când veneau la rugăciune
De-un foc erau cuprinşi
(:Pe pământ sau pe podele
Îşi plecau genunchii lor
Şi din ochi izvor de lacrimi
Brăzdau feţele lor:)

Dar noi unde ne găsim?
Credinţa cum ne-o trăim
Nu cumva avem doar forma
Primilor creştini.

Un fior trecea prin inimi
Când numele lui ISUS
Era rostit în adunare
Şi înălţat nespus
(:Duhul Sfânt era în slujbă
Şi schimba inimi pe loc
Lacrimile pline de speranţă
Curgeau din a lor ochi:)

Pace-adâncă ca din Cer
Venea când pe pământ
Imnuri sfinte se cântau
Spre slava Celui Sfânt
(:Numai amin şi-aleluia
Răsuna-n popor
De credeai că vin şi Îngeri
Să cânte în cor:)

Deseori când se-ntâlneau
Sau la despărţire
Zâmbet împletit cu lacrimi
Era a lor iubire
(:Bucuroşi se cuprindeau
Toţi erau la fel
Singuru-nălţat în inimi
Era Sfântul Miel:)

Creştini veniţi să ne silim
Cu paşi grăbiţi să păşim
În credinţa ce-a fost dată
Primilor creştini

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează