Ca fumul tămâiei ce-nalță ființa

Ca fumul tămâiei ce-nalță ființa

Ca fumul tămâiei ce-nalță ființa
Arzând pe altarul iubirii de Tin’
/: Căci numai prin Tine, eu am biruința
În vremii de răscruci, de amar și suspin :/

Te laud pentru felul, cum mi-ai croit viața
Căci Tu ai fost cu mine și m-ai călăuzit
/: De nu era vântul, nu-Ți vedeam Doamne fața
De nu era Duhu-Ți, de mult aș fi pierit :/

Stârnit-ai furtuna, să pot vedea mai bine
Că ești mai puternic, decât te-am cunoscut
/: Trimis-ai Tu vântul, ca tot mai lânga Tine
Să-mi țină ființa, căci mult m-ai iubit :/

Ce-aș fi dacă nu Te-aș avea pe Tin’ în lume
De nu mi-ai fi scutul, în vremi de furtuni
/: Amarul vieții, o, Doamne cui l-aș spune
Și cum cânta-voi imnuri, să-Ți spun cât ești de bun :/

Te laud cu tot ce e astăzi viu în mine
Căci viața mi-e din Tine și numai Tu mi-o ții
/: O, fă-mă ca pe-o harpă, dar numai pentru Tine
Acum în valea morții și atunci când ai să vi :/

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează