Viața de rugăciune a Domnului nostru

Viața de rugăciune a Domnului nostru

Haideți să deschidem Bibliile noastre la 1 Tesaloniceni capitolul 5. În versetul 16 ne-am uitat la "bucurați-vă întotdeauna", versetul 17, "rugați-vă neîncetat", versetul 18, "Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi." Cum am mai zis înainte, această întreagă secțiune se află plasată între 2 lucruri: unul este - cum trăim într-un fel care să fie folositor poporului lui Dumnezeu și cum creștem noi înșine în sfințenie. În miezul acestora avem lucruri cum ar fi bucuria. Și această bucurie e posibilă numai dacă Îl cunoști pe Dumnezeu. Și nu numai o experiență, ci a crește în cunoașterea lui Dumnezeu, iar dacă crești cu adevărat în cunoașterea lui Dumnezeu, înțelegând cine e El, ce a făcut Hristos pentru tine și cine ești în Hristos, atunci e mult mai ușor să te bucuri în orice împrejurare. Dar cunoscând caracterul lui Dumnezeu nu duce numai la bucurie, ci duce și la rugăciune, căci cu cât cunoști mai mult despre Dumnezeu, cu atât înțelegi mai mult despre tine însuți, cu atât mai mult înțelegi că tu ești slab iar El e tare. Iar progresul Împărăției, fie în microcosmosul vieții tale personale, sau progresul Împărăției în macrocosmosul întregii lumi este o absolută imposibilitate, dacă ai lua toți creștinii din lume, luând toate calitățile lor cele mai bune luate împreună, n-ar putea avansa Împărăția nici măcar un centimetru, chiar cu toate darurile noastre, deșteptăciunea noastră, elocvența noastră, înțelepciunea noastră umană, nici măcar un centimetru. Totul depinde de Dumnezeu ca să miște lucrurile, iar Dumnezeu a promis să miște și să nu miște în funcție de rugăciune. Ce vreau să spun cu asta? Dumnezeu este suveran și Își va duce voia la îndeplinire. Ne putem ține de aceasta. Trebuie să ne ținem de acest adevăr central. Iar pe de altă parte este un alt adevăr central care ne echilibrează. Chiar dacă El a decretat toate lucrurile înainte de întemeierea lumii, totuși "nu aveți pentru că nu cereți." Este un element tainic aici pe care nu-l putem explica, dar nu trebuie să-l ignorăm sau să trecem peste el. Dumnezeu mișcă lucrurile ca rezultat al rugăciunii poporului Său. Zici, "Domnul e protectorul meu, turnul meu de scăpare", așa cum fratele Joel ne-a arătat atât de bine în ultimele câteva duminici, Dumnezeu e atât de multe lucruri pentru noi, dar să nu credeți că doar pentru că aveți aceste promisiuni, trebuie să rămâneți pasivi. Trebuie să strigați către Dumnezeu ca să vă fie turnul de adăpost în mijlocul dificultății, trebuie să-L căutați ca și apărător în încercare, atunci când e nevoie trebuie să chemați Numele Său. Da, bineînțeles că vor exista timpuri când nu chemăm Numele Lui, dar El e totuși credincios și va lucra, pentru că Îi pasă de noi și știe de ce avem nevoie chiar înainte să-I cerem, dar trebuie să înțelegeți totdeauna 2 lucruri: Dumnezeu e suveran, hotărârile Lui se vor aduce la îndeplinire, iar în al 2-lea rând multe lucruri, tot felul de lucruri și în mod special sunt multe realități spirituale care nu sunt realitate pentru mine pentru că nu cer.

    Pentru moment aș vrea să ne concentrăm încă un pic asupra rugăciunii. În mod special vreau să privim la viața de rugăciune în viața Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. Cred că este absolut esențial. De ce? El e nu numai Dumnezeu întrupat, nu numai Dumnezeu în trup, nu numai Dumnezeu Fiul, ci a fost om adevărat. Ceea ce a făcut când a umblat pe acest pământ, a făcut ca și om, prin puterea Duhului Sfânt. De multe ori ne gândim că Domnul Isus S-a bazat pe dumnezeirea Lui și de aceea lucrurile au fost ușoare pentru El. Dacă gândim în felul acesta, nu înțelegem Noul Testament. Deși El niciodată n-a lăsat dumnezeirea, ci a fost Dumnezeu în sensul cel mai deplin și strict al cuvântului, dar trebuie să înțelegeți că a lăsat la o parte privilegiile și puterile dumnezeirii și ce a făcut pe această planetă a făcut ca și om uns și împuternicit de Duhul Sfânt, și de aceea El este modelul nostru. Și nu puteți folosi pur și simplu scuza, "Ei bine, El e modelul meu, dar nu e cu adevărat modelul meu, pentru că El a fost Dumnezeu." Nu, ci El este exemplul tău. Dacă vrei să urmezi vreun exemplu, pe El trebuie să-L urmezi. Haideți să ne uităm la viața Lui de rugăciune și să vedem cum a practicat El "rugați-vă neîncetat."

    În primul rând întoarceți la Evanghelia după Marcu capitolul 1 versetul 32, "Seara, după asfințitul soarelui, au adus la El pe toți bolnavii și îndrăciții. Și toată cetatea era adunată la ușă. El a vindecat pe mulți care pătimeau de felurite boli; de asemenea a scos mulți draci, și nu lăsa pe draci să vorbească, pentru că-L cunoșteau. A doua zi dimineața, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieșit, și S-a dus într-un loc pustiu. Și Se ruga acolo. Simon și ceilalți care erau cu El s-au dus să-L caute; și când L-au găsit, I-au zis, "Toți Te caută." Haideți să ne uităm un pic la fundalul acestui text, căci dacă înțelegeți contextul aici, atunci veți înțelege cât de importantă a fost rugăciunea în viața Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. Mai întâi, privind la Evanghelia după Marcu, mulți care au studiat întreaga Evanghelie după Marcu o văd ca o evanghelie a instantaneelor, instantanee care se succed foarte rapid. Veți vedea în mod constant în cartea Marcu cuvântul "îndată": îndată a fost aici, îndată a fost acolo, îndată a făcut asta, îndată a făcut cealaltă. De fapt vă provoc să stați într-o zi și să citiți toată cartea Marcu odată, și vă garantez că la sfârșit veți fi epuizați - nu că ar fi cartea foarte lungă, ci doar urmărindu-L pe Stăpânul nostru. E foarte ocupat, foarte ocupat și trebuie să înțelegeți lucrul acesta. De asemenea vreau să vedeți încă ceva, "Seara, după asfințitul soarelui, au adus la El pe toți bolnavii și îndrăciții. Și toată cetatea era adunată la ușă. El a vindecat pe mulți care pătimeau de felurite boli; de asemenea a scos mulți draci." 2 lucruri: 1. Cu câțiva ani în urmă într-o zonă din Peru în munții Anzi, pe nume Aiaboca, într-un pueblo, un mic orășel pe nume Santa Rosa, cam 1100 de munteni, de locuitori de-acolo erau adunați pentru o conferință. S-a întâmplat că am dus cu mine un doctor. Apropo, e cel ce m-a ucenicizat pe mine când eram la facultate și e cu un an mai mare decât mine, doctorul Mike Martin din Tulsa. Am mers până sus pe acești munți, iar eu învățam pe oameni în prima zi, și ceva teribil s-a întâmplat: toți au aflat că el era doctor. Nu avea la el aproape niciun medicament, niciun instrument, dar n-a contat pentru ei. Pentru mulți dintre acești oameni aceasta era singura oportunitate pe care-o aveau de a vedea un doctor, și acești oameni buni și blânzi, totdeauna politicoși, cu care am lucrat timp de mulți ani, au devenit ca o gloată. În mod literal s-au aliniat la ușă formând o coadă care traversa toată tabăra, și au stat acolo de dimineața până seara, așteptând o posibilitate de a vedea doctorul. Fără să mai spunem, că timp de 3 zile prietenul meu, Mike Martin, a încercat să le slujească acestor oameni. A fost complet epuizat. A trebuit să iasă la toaletă noaptea, a trebuit să-l conduc prin tabără noaptea pentru aceasta, căci dacă îl vedea cineva, automat se aduna o mulțime în jurul lui. Nu vreau să folosesc cuvântul "violenți", căci ar fi greșit să-i portretizez în felul acesta, dar erau disperați după ajutor. În mod literal l-au epuizat. Aceasta vedem cu privire la Domnul Isus aici - exact aceasta vedem în acest text, dar chiar mai mult. Mike slujea nu în trup, dar slujea cu privire la lucruri naturale. Folosea știința medicinei pentru a-i ajuta pe oameni și aceasta l-a epuizat. Dar aici vedem altceva - mijloace spirituale. Vă aduceți aminte când cineva a venit prin spatele lui Isus și L-a atins, iar El imediat S-a întors. De ce? Căci în Biblie spune că a recunoscut că o putere a ieșit din El (o "virtute" în traducerea King James). Da! Nu cred că vreunul din noi s-ar putea compara cu Isus, zicând că am petrecut o zi vindecând oamenii sau scoțând demoni, dar vă pot spune următoarele: dacă petreci câteva ore slujind, chiar consiliere, în mod literal te epuizează. Am auzit de psihologi spunând că o oră de predicare intensă este echivalentă cu 8 ore de muncă psihică intensă. Și cred lucrul acesta. Deci aici avem un om care scoate demoni, vindecă bolnavii, putere iese din El, iar apoi ce vedem? Versetul 35, "A doua zi dimineața, pe când era încă întuneric de tot." Deci El a slujit, sunt sigur, până când practic au trebuit să închidă ușa, poate până la miezul nopții, poate chiar până mai târziu spre dimineață, dar ce vedem aici? Se scoală dis-de-dimineață, "pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieșit, și S-a dus într-un loc pustiu. Și Se ruga acolo." Nu vreau să vă fac să vă simțiți atât de vinovați încât să dormiți numai 2 ore pe noapte. Nu e greșit, dacă ați slujit un timp mai îndelungat și v-ați culcat la ora 1 noaptea, să stați apoi în pat până la 8 dimineața. Avem nevoie de somn, asta e ceva sigur. Nu vreau să spun că dacă sunteți spirituali veți dormi numai 2 ore pe zi, dar vreau să folosesc aceasta pentru a arăta importanța rugăciunii în viața Omului-Dumnezeu. Nu a fost nimeni altul pe această planetă atât de sfânt precum El, nimeni atât de plin de Duhul Sfânt ca și El, nimeni cu atât de perfectă cunoștință a lui Dumnezeu, nimeni mai conformat chipului lui Hristos, dar El a văzut că pentru a duce la îndeplinire slujirea care i S-a dat ca și Mesia, trebuie să se scoale și să se roage. Spuneți, "ei bine, mie nu mi s-a dat nicio slujire." Ba da, ți s-a dat, dacă ești creștin. Ți s-a încredințat o slujire. De fapt, nu vreau să fac distincție între secular și divin în viețile oamenilor. Ți s-a dat o slujire, toată viața ta este o slujire, fiecare oportunitate este o slujire, fie pentru trupul lui Hristos, sau pentru cineva care nu-L cunoaște pe Hristos. Pentru cineva care te iubește, pentru cineva care te urăște, totul este slujire. A merge acasă la familie, totul este slujire. Iar acest fel de viață îl taxează pe bărbat, pe femeie, și dacă nu ești împrospătat prin rugăciune, vei ajunge epuizat, nu vei avea niciodată ceea ce este necesar pentru a fi un instrument folositor pentru Dumnezeu. Acest lucru este dovedit de Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos. Uitați-vă ce spune în versetul 35, "A doua zi dimineața, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieșit, și S-a dus într-un loc pustiu." Acesta este un cuvânt potrivit în mod special pentru tinerii interesați în slujire, există o calitate care trebuie să o posedați: trebuie să fii un om care poți să stai singur. Oamenii lui Dumnezeu nu-și trăiesc toată viața singuri: nu sunt lupi singuratici, nu sunt cineva care stă undeva pe un munte și vine să viziteze comunitatea odată pe an pentru a le spune să se pocăiască. Trebuie să fim în mijlocul oamnenilor, așa cum Hristos a fost în mijlocul oamenilor, dar dacă vrem să fim în mijlocul oamenilor cu eficiență, trebuie să fim tipul de bărbat sau femeie care să ne putem îndepărta de mulțime, chiar și de frații și surorile în Hristos și de părtășia minunată. Avem nevoie de indivizi care se pot izola pentru a fi cu Dumnezeu. Acesta e lucrul care îl va marca pe un om și acesta e tot secretul. Poți să vezi un bărbat sau femeie cu multă cunoștință, cunoștință bună, cunoștință teologică, reformată, poate chiar să citeze întreaga epistolă către Romani, dar totuși să aibă un sens în care nu sunt singuri cu Dumnezeu, nu petrec timp singuri cu Dumnezeu. Un psiholog, cred că prin anii 1970 (și acesta e printre puținele lucruri cu care sunt de acord în privința psihologiei), a zis următoarele, "A fi ocupat nu e de la Diavolul, ci e chiar Diavolul." Și atât de mulți azi sunt atât de ocupați, atât de mulți creștini sunt atât de ocupați încât nu se pot retrage. Și pentru că nu se retrag, niciodată nu dezvoltă ceea ce Pavel spune în 1 Tesaloniceni, și anume abilitatea de a se ruga neîncetat. Iar aici Îl vedem pe Domnul într-un loc unde era singur. Nu știu ce este, nu-mi dau exact seama, dar știu aceasta: citind ce au scris oameni pioși de-a lungul istoriei Bisericii, am descoperit că în multe lucruri au fost diferiți - în personalitate, nu în lucrurile fundamentale ale credinței, dar în lucrurile secundare, în personalitate, în stilul de viață, lucrurile unde au locuit, starea economică la care au ajuns, toate acestea foarte diferite. Dar găsesc un numitor comun printre toți care au fost folosiți cu putere de Dumnezeu, și acesta este abilitatea, sau au văzut nevoia de a se retrage și a fi singuri cu Dumnezeu, așa cum vedem că a făcut Mântuitorul aici, chiar acum în acest text. Și aceasta nu este numai pentru predicator, nu numai pentru cel ce studiază Biblia, ci este pentru toți, pentru absolut toți, pentru mama de-acasă, pentru tatăl care e copleșit la lucru, pentru elevul care simte că nu mai poate continua sub presiunea sub care se află. E pentru toți - să petreacă timp singuri cu Dumnezeu, și aceasta îi marchează. După un timp îți poți da seama: această persoană petrece timp în părtășie cu Dumnezeu. Nu există niciun mod de-a ocoli faptul acesta, niciunul. Spune aici, "Isus S-a sculat, a ieșit, și S-a dus într-un loc pustiu. Și Se ruga acolo." Se ruga. Am auzit oameni spunând că ar da orice să fi fost acolo când Pavel a predicat în Areopag, sau să fi fost acolo când s-a dat Legea. Eu, dacă ar trebui să admit, n-aș vrea asta. Dacă aș putea să fi fost acolo, aș fi vrut să fiu acolo să-L privesc pe Mântuitorul murind pentru păcatele mele, dar apoi, după aceasta ar fi nu să-L aud învățând pe oameni, ci să-L privesc și să-L aud cum se roagă. Nu e uimitor oare că ucenicii Îi cer, "învață-ne să ne rugăm?" Cu privire la aceasta, când țin conferințe pentru pastori, îi întreb: a venit vreodată cineva la tine, după ce ți-a văzut viața de rugăciune și să-ți ceară "te rog, învață-mă să mă rog ca și tine." Isus a fost un om al rugăciunii. Bețany Jones, soția lui Martin Lloyd-Jones a zis, "nu-l puteți înțelege pe soțul meu ca evanghelist sau predicator, dacă nu înțelegeți mai întâi că a fost un om al rugăciunii. Vă spun, și vreau să mă ascultați toți, și mai ales cei ce vă gândiți să intrați în slujire, ascultați-mă: acest lucru nu e opțional, ceva ce se poate adăuga. Nu veți fi folositori, sau la fel de folositori, fără rugăciune. Munții se dărâmă și sunt aruncați în mare prin rugăciune. Întăriturile sunt distruse prin rugăciune. Bătălia este câștigată în rugăciune. Poți fi drăguț, poți fi elocvent, poți fi deștept, poți avea toate lucrurile aranjate bine, poți fi o minune la amvon încât oamenii să spună, "o, ce fain, ce bine vorbește, ce atrăgător" dar nu vor zice, "n-am fost oare schimbați, n-am fost oare transformați, nu ne ardeau inimile în noi?" E rugăciunea, frați și surori, e rugăciunea, rugăciunea, rugăciunea, și mai multă rugăciune. Observați reacția celor ce au mers după El. Versetul 36, "Simon și ceilalți care erau cu El s-au dus să-L caute; și când L-au găsit, I-au zis: "Toți Te caută." Știți, într-o mică măsură, cred că aproape văd ce s-a întâmplat aici, datorită unor lucruri care s-au întâmplat în viața mea. "Frate Paul, de ce te rogi, nu știi că aici, afară, sunt nevoi? E timp pentru dumneata ca..., mai sunt 10 minute și trebuie să predici. Sunt oameni aici care au nevoie de consiliere. Nu-ți pasă? Tu stai aici singur cu Dumnezeu...?" Ce trebuie să înțelegeți e ceea ce a înțeles Hristos: a fi singur cu Dumnezeu e ceea ce L-a făcut eficient când era cu oamenii. Mai mult timp cu Dumnezeu, mai mult timp cu Dumnezeu. Nu pentru că vrem mai puțin timp cu oamenii, ci vrem ca atunci când avem timp cu oamenii, puterea și harul să fie înmulțite. Vedeți? A fi singur cu Dumnezeu, a fi singur cu Dumnezeu.

    Acum haideți să mergem mai departe și să trecem repede la Evanghelia după Luca și pentru un moment să vă duc în ea. Frați și surori, Luca este uimitor, sunt 2 lucruri uimitoare. Sunt câteva lucruri care le putem accentua în cartea Luca, dar sunt 2 lucruri care ies în evidență pentru scopul nostru aici. Unul este accentul pe care-l pune pe Duhul Sfânt, iar celălalt este accentul pe care-l pune pe rugăciune. Nu mi se pare ciudat că acestea două sunt puse împreună în cartea Luca, pentru că există o relație directă între cineva care rămâne și umblă în puterea Duhului, și rugăciune. Rămânerea în rugăciune, rămânerea în Cuvânt îl ajută pe om să rămână în Duh, să umble în Duhul, să fie călăuzit de Duhul Sfânt. Există ceva supranatural cu privire la viața noastră creștină și sunt 3 opțiuni: poți pretinde că nu există, a doua e a pretinde că înțelegi aceasta, atunci când nu o înțelegi, sau 3 - te poți ruga ca să devină o realitate în viața ta. Luca 3:21, "După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat și Isus; și pe când Se ruga, s-a deschis cerul." E magnific, e minunat. De obicei în imaginile (cu care nu sunt de acord) care Îl înfățișează pe Hristos și botezul Lui, Îl vezi pe Hristos fiind botezat, și poate vezi acolo ceva indicație, o mică mișcare a mâinii care te fac să te gândești că se ruga, dar majoritatea oamenilor gândesc că a fost botezat și Duhul a venit peste El. Dar a fost botezat și se ruga - cât a trecut, care a fost intervalul între botez și rugăciune, a fost în același timp? Nu știm exact, dar să știți următoarele: acesta a fost un Om care se ruga - Dumnezeu întrupat, dar un om care se ruga. Un om care se ruga. Un om care se ruga. A fost respirația Lui, a fost ce ieșea din El. Și pot spune că probabil, în mod sigur că nu la același nivel, dar am fost binecuvântat ca pe parcursul vieții să întâlnesc oameni care au făcut lucrul acesta. Părea că fiecare respirație era o rugăciune către Domnul. Cu toate că numele lor s-ar putea să nu fie în luminile conferințelor, cred că în slavă numele lor sunt binecunoscute, căci nu înseamnă nimic să-ți ai numele cunoscut la o conferință. O întrebare pe care Ravenhill obișnuia s-o pună este aceasta, "e numele tău cunoscut în cer și e numele tău cunoscut în iad?" Aude Cerul numele tău și îi place, aude iadul numele tău și tremură? Isus a fost un om al rugăciunii și vreau să vă încurajez la aceasta. În toată alergarea voastră după cunoștință, după experiență, umblați după aceasta, învățați să vă rugați, învățați să vă rugați.

    Acum haideți să trecem la ceva care să ne dea ceva mai mult de ce să ne prindem. Mergeți la Luca 5:16. În versetul 15 spune, "Se răspândea tot mai mult vestea despre El, și oamenii se strângeau cu grămada, ca să-L asculte și să fie vindecați de bolile lor. Iar El se ducea în locuri pustii, și Se ruga." Știți ce se obișnuiește, e foarte obișnuit? Un tânăr sau o tânără devine creștin sau creștină, Dumnezeu lucrează în viețile lor, prin harul lui Dumnezeu se dedică rugăciunii și studiului Cuvântului, și prosperă în cunoașterea lui Dumnezeu și a fi folositori lui Dumnezeu, și destul de curând numele lor ajunge să fie cunoscut și oamenii le cer să predice în diferite locuri, și ce fac atunci? Renunță tocmai la lucrul care i-a pus în poziția de a fi folosiți de Dumnezeu: renunță la timpul de părtășie cu Dumnezeu. Uitați-vă la înțelepciunea lui Isus. Spune aici, "Se răspândea tot mai mult vestea despre El, și oamenii se strângeau cu grămada, ca să-L asculte și să fie vindecați de bolile lor." Aveau nevoi adevărate. Dar Domnul Isus însuși, uitați-vă la accentul pe persoana Lui, în timp ce toți ceilalți nu vedeau această nevoie - "ar trebui să fie afară, cu oamenii" - dar El știa mai bine și se retrăgea, se ducea în locuri pustii și se ruga. Nu vreau să fac mare caz de acest cuvânt "se retrăgea", dar ideea este, și aș vrea să vă împărtășesc ceva care cred că va fi folositor: majoritatea oamenilor vor să treacă de la 0 la 60 și dacă nu pot face asta, atunci nu fac nimic. Auzi un mesaj ca și cel pe care-l predic acum și zici, "trebuie să mă rog o oră sau două", sau "trebuie să fiu mai atent în veghea de noapte când nu pot dormi și să mă scol să-L caut pe Domnul" și lucruri de genul acesta, dar s-ar putea să nu-ți fie în putință chiar acum. Poate că nu te rogi prea mult, în afară de rugăciunea de la cină sau ocazii din acestea. Nu mă aștept să mergi deseară și să stai de veghe până dimineața. Dar un lucru pe care l-am învățat, pentru că stă și în personalitatea mea să fac totul la maxim sau deloc, retrage-te, retrage-te. Poate 5 minute aici, 5 minute acolo, 10 minute aici, 10 minute acolo. Ești între ore, ai 10 minute la dispoziție, retrage-te. Lucrezi la birou și ai un pic de liniște, retrage-te. Masa se pregătește acasă, iar tu ai ajuns acasă cu 10 minute mai repede, încă mai e timp, retrage-te. Retrage-te. Învață că a comunica cu Domnul e ceva în curs de desfășurare. Când un client intră în biroul tău și se îndreaptă spre ușă, îi poți vedea umbra pe partea cealaltă a geamului, retrage-te, chiar dacă e pentru 15 secunde. "Doamne, Tu știi, Tu ești înțelept." Retrage-te, retrage-te, petrece timp cu El. Retrage-te. Folosește acele mici momente care se pierd. Se spune despre unii oameni că nu-și ordonează viața deloc. Alți oameni care sunt mai de succes își împart orele lucrătoare în două: dimineața și după-amiaza. Cei care sunt foarte ordonați își împart timpul în segmente de câte o oră, și vedem următorul lucru: directorii mari din lume își împart ora în intervale de câte 5 minute, așa că dacă termină o întâlnire care fusese progamată pentru o oră în 55 de minute, atunci au altceva de făcut în cele 5 minute. Până la sfârșitul zilei ei au recuperat 3 ore pe care mulți oameni le-au pierdut. Retrage-te! Fă-ți o notiță, zi "oricum pierd timpul acesta, deci ce voi face în acest timp e să meditez la Scriptură, mă voi gândi la Domnul meditând la Scriptură, mă voi ruga, mă voi retrage." Vei fi surprins de cât de folositor va fi lucrul acesta în viața ta.

    Haideți acum să privim la capitolul 6, versetul 12, "În zilele acelea, Isus S-a dus în munte să Se roage, și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu." Ce este aceasta? E vorba de alegerea celor 12 ucenici. Alegerea celor 12. Nu ne-am aștepta oare ca Duhul Sfânt să-I spună: ăsta, ăsta, ăsta, nu ăsta, nu ăsta, ăsta, ăsta? N-ar face asta mai mult sens în economia lui Dumnezeu? De ce să-Și petreacă toată noaptea în rugăciune? N-ar trebui oare să se încreadă în faptul că Dumnezeu Îl va călăuzi? Aici suveranitatea, o vedere nesănătoasă cu privire la suveranitate te va confuza. N-ar trebui să asume că Dumnezeu Îi va spune? Nu aceasta face Domnul, ci petrece noaptea în rugăciune și aceasta e atât de aproape asociată cu alegerea celor 12, încât trebuie să asumăm că acesta a fost subiectul principal pentru care El L-a căutat pe Dumnezeu toată noaptea. Câteodată mă gândesc (și nu știu câte cuvinte aș putea scoate din lexicon aici) câtă aroganță, prezumție, mândrie atroce demonstrez atunci când trebuie să iau o decizie cu privire la lucrare și nu stau în rugăciune un ceas. Cât de nebunesc și periculos este a asuma că în suveranitatea Sa, Dumnezeu va trece peste deciziile rele pe care le-am luat. Nu acesta e modul în care Domnul nostru a privit viața. Și să nu credeți că aceasta are de-a face doar cu a conduce această biserică, sau organizația Heart Cry, sau ceva super-spiritual de genul acesta, ci vorbesc despre toate aspectele vieții noastre, fie în business, la școală, sau diferite decizii personale pe care trebuie să le luăm. Da, știm că suveranitatea atotcuprinzătoare a lui Dumnezeu ne va da încredere, dar niciodată n-avem voie să asumăm lucruri, să ne îngâmfăm. Niciodată. Ci trebuie să-L căutăm pe El. Să nu ne încredem în propria înțelepciune, ci să-L recunoaștem pe El în toate căile noastre.

    Acum uitați-vă la capitolul 9 versetul 18, "Într-o zi, pe când Se ruga Isus singur deoparte, având cu El pe ucenicii Lui, le-a pus întrebarea următoare, "Cine zic oamenii că sunt Eu?" Cred că e ceva interesant aici. A fost cumva atunci când se ruga că Tatăl I-a revelat necesitatea de a pune această întrebare, I-a dat Dumnezeu pătrundere cu privire la ce se gândeau ucenicii și ce trebuia clarificat? Se poate să fi fost atunci, la acel timp de rugăciune, că Domnul I-a spus, "pune această întrebare"? Căci, nu uitați, deși a fost Dumnezeu în cel mai strict sens al cuvântului, a fost Dumnezeu Fiul, Dumnezeu întrupat, totuși a făcut tot ce a făcut prin puterea Duhului Sfânt bazându-se total pe Tatăl și revelația Tatălui prin Duhul Sfânt. Vedeți aceasta? De ce are nevoie lumea aceasta? Prietenul meu drag și mentorul lui Anțony, John Snyder, a predicat aici cu ceva timp în urmă și a zis, "toți vorbesc despre pasiune, dar cineva trebuie să stea drept și să vorbească despre atenție, căci pasiunea te poate băga în tot felul de belele dacă nu ai discernământ." Și n-avem oare așa mare nevoie de discernământ azi? Discerământ doctrinal, discernământ cu privire la cum să-ți faci lucrarea, discernământ atunci când vorbești cu cineva în campus și te gândești dacă să presezi mai departe sau să-l lași în pace, cu răbdare. De unde vine discernământul? Da, vine din reînoirea minții în Cuvântul lui Dumnezeu, dar vine și din rugăciune. Din rugăciune, din rugăciune. În timp ce măsori importanța revelației - revelația din Scriptură - măsurând importanța acesteia, respect-o și răspunde corect la ea, studiind Cuvântul lui Dumnezeu, iar El îți dă mai multă cunoștință și discernământ. Același lucru se întâmplă și prin rugăciune. Cumva simțurile noastre sunt augmentate în prezența lui Dumnezeu, încât cu cât stăm în pragul Lui, cu cât stăm în sala tronului Său, cu atât mai mult înțelegem chiar și lucruri ascunse, și lucruri sunt aduse la lumină, și ni se dă discernământ. Știți, eu am încercat în ultimele două săptămâni m-am ocupat de pasaje, toate pasajele din Vechiul Testament care au folosit cuvântul pahar, căci Domnul a băut paharul amar. Domnul a zis, "dacă se poate ca paharul acesta să treacă de la Mine." M-am dus înapoi și am privit la toate pasajele care vorbesc despre pahar ca și mânia lui Dumnezeu și toate detaliile diferite din aceste pasaje care m-ar ajuta să înțeleg ce a suferit Domnul nostru când a murit pe acel lemn. Iar în timpul călătoriei înapoi din California, în timp ce stăteam acolo, era atât de mult zgomot în avion, încât a trebuit să iau calculatorul și să-l închid, zicând "nu pot face asta aici." Atât de mult zgomot! Și cred că aceasta e una din cele mai mari probleme în lumea evanghelică modernă: atâta zgomot! Câteodată aș vrea să zic, "pot toți să tacă din gură, ca să putem auzi?" Vedeți asta? Există o poezie care spune:
    "Ostenit de călătorie, de zilele lungi petrecute (vorbește de Domnul cum vine din pustie, de la ispitire)
    Flămând de-a se închina, de-a participa la laude
    Dar șocul s-a întâlnit cu mânia care-a ars pe fața Lui
    Când a intrat în pustiul acelui loc deșert" (vorbind de intrarea în Templu)
    Poezia continuă cum El a înnodat niște biciuri și i-a scos afară, apoi zice:
    "zgomotul și confuzia au lăsat loc Cuvântului Său,
    În sfârșit liniște sacră ca Dumnezeu să poată fi auzit."
    Ai practicat vreodată liniștea? Știu că unii poate vor auzi predica pe YouTube și vor încerca s-o sucească și să zică că m-am alăturat misticilor. Nu, nu m-am alăturat misticilor, ci doar spun creștinilor că e un mare beneficiu în a vă închide pur și simplu gura și a fi singuri înaintea lui Dumnezeu și a medita la Cuvântul Său și a sta în liniște. Vedeți asta? Am avut un profesor care mi-a spus odată, "Paul, voi stărui pe tine până când te pot pune în mijlocul unui câmp de 100 de acri și tu să stai atât de liniștit ascultându-L pe Dumnezeu încât să poți auzi o omidă cum umblă pe o frunză." Vedeți? Acest lucru este foarte important, fraților. Liniștea. Liniștea.

    Să mergem mai departe: priviți la 11:1. Mai avem numai două pasaje, apoi vom continua. Luca 11:1, "Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: "Doamne, învață-ne să ne rugăm, cum a învățat și Ioan pe ucenicii lui." Leonard Ravenhill obișnuia să spună o întâmplare, și cred că am identificat persoana, dar nu vă voi spune numele lui, probabil că oricum nu-l cunoașteți. Nu sunt sigur, dar având în vedere ce știu despre omul acesta și ce a zis Leonard Ravenhill, cred că știu la cine s-a referit, cred că îl cunosc. Dar Ravenhill a spus că l-a surprins pe omul acesta odată pe când se ruga, și stătea acolo cu teamă, iar apoi Ravenhill a zis, "am ieșit cu spatele afară din cameră." Apoi cineva a zis, "De ce ai mers cu spatele înapoi?" Ravenhill a răspuns, "Pentru că nu-ți întorci spatele regalității." Aici era un om smerit, dar pe genunchi, a petrecut atât de mult timp în viața lui singur cu Dumnezeu încât știa că omul acesta era un prinț înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Observați că spune aici, "Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis." Cred că, de fapt știm că erau împrejurări când se uitau la Isus și nimeni nu mai voia să-I pună întrebări, nimeni nu voia să-L mai deranjeze. Cred că dacă a fost vreodată un timp când oamenii au putut să privească în Sfânta Sfintelor, a fost atunci când ucenicii s-au uitat de după un copac și L-au văzut pe Domnul lor rugându-se, și au știut că n-au voie să întrerupă acea părtășie, că e sacră. O, fie ca și copiii noștri să vadă aceasta în noi când ne rugăm, ca alții să vadă că este o liniște care cade atunci când ne deschidem gurile să vorbim cu Dumnezeu. Prietene, nu poți memora aceasta, n-o poți primi prin retorică, o primești numai petrecând timp singur cu Dumnezeu. Vezi asta?

    Acum spune de asemenea, "învață-ne să ne rugăm." Am menționat deja aceasta, așa că nu trebuie să intrăm în mult detaliu, dar gândiți-vă la aceasta: Isus a făcut lucruri extraordinare, a scos draci, dar ucenicii n-au spus niciodată "învață-ne să scoatem draci", a vindecat bolnavi și a înviat morți, dar ucenicii niciodată n-au venit la El să spună "poți, Te rugăm, să ne înveți să înviem morții cum faci Tu?" Dar aici vedem că rugăciunea a trebuit să fie ceva cu totul extraordinar în viața lui Isus, căci ei au zis, "Doamne, un lucru Îți cerem: vrei să ne înveți să ne rugăm așa cum Te rogi Tu?" Acum aș vrea să fac o paranteză foarte importantă. Cum înveți să te rogi? Prima dată vreau să vă dau un exemplu banal, apoi voi explica. Cum înveți să mergi pe bicicletă? Te sui pe una și începi să pedalezi. Cum înveți să te rogi? Te rogi. Dar trebuie să avem grijă, nu-i așa? A merge pe bicicletă e un lucru natural, a te ruga e un lucru spiritual - intri în prezența Domnului, chemi Numele Domnului, și există multe atenționări în Scriptură că trebuie să facem aceasta în mod corect. Deci cum te rogi? Ei bine, am niște frați care cred că sunt sinceri și doresc să învețe să se roage, dar cred că în mod literal au mers prea departe. Cunosc frați care se tem atât de mult de experiență și se tem atât de mult să nu zică ceva greșit în prezența lui Dumnezeu încât viața lor de rugăciune este doar a citi rugăciunile din Scriptură. Când doresc să se roage, merg la Scriptură, găsesc o rugăciune care este asemănătoare cu ceea ce vor să spună lui Dumnezeu și o citesc lui Dumnezeu. Respect dorința lor de a fi drept-credincioși, respect pasiunea lor pentru a fi corecți, dar nu acesta e modul în care ne rugăm. Dar zici, "atunci cum ne rugăm?" Haideți să vă dau o ilustrație. Când am fost tânăr, l-am descoperit pe Alexander MacLaren, care era un mare predicator (învățător). Petrecea până la 60 de ore pentru a pregăti o predică. Și am citit atât de multe lucruri scrise de Alexander MacLaren încât am început să realizez că și eu fac legături între propoziții, folosesc prepoziții și urmăresc o ordine logică întocmai ca Alexander MacLaren. E ca și cum el mă dirija. Apoi l-am descoperit pe R. C. Sproul și am ascultat la consecințele ideilor, la sfințenia lui Dumnezeu și logica lui e așa de minunată, argumentele lui atât de impecabile în multe aspect și am realizat că încep să arăt ca R. C. Sproul, poate nu în mod fizic, dar am început să sun ca și el, chiar mie însumi, am început să fac anumite lucruri și să gândesc în anumite moduri. Acum: cum înveți să te rogi? Citește Scripturile. Citește poruncile din Scripturi, citește voia lui Dumnezeu din Scripturi, citește cine e Dumnezeu în Scripturi și citește rugăciunile din Scripturi. Citește-le, meditează la ele, studiază-le, nu ca să le poți repeta cuvânt cu cuvânt, ci ca să cultivi și să dezvolți gândirea lui Hristos. Atunci vei începe să gândești cum gândește Dumnezeu, vei vorbi cum a vorbit Hristos, aceasta te va dirija. Îți reînoiești mintea, dezvolți același fel de gândire. Și oare nu despre asta e vorba? Nu un fel de imitare papagalicească, robotică și nesănătoasă a ceva, nu! Doar a ne sătura viețile în Cuvântul lui Dumnezeu astfel încât să începem să gândim ca și El, să vorbim cum vorbește El, ca voia noastră să fie supusă voii Lui, să gândim aceleași gânduri și să spunem aceleași lucruri.

    Haideți să încheiem în Luca 18, acesta e ultimul text. Versetul 1, "Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, și să nu se lase." N-avem timp să trecem prin această pildă, dar vreau să vă spun ceva: dacă predici această pildă în mod corect, e ceva uimitor, căci aici e o femeie care este atât de persistentă încât judecătorul spune că deși nu o respectă pe ea, nu se teme de Dumnezeu și nu se rușinează de oameni, dar îi răspunde cererii ei pentru că îl învinețește în bătaie, nu-i dă pace. Apoi Isus aplică aceasta la relația noastră cu Dumnezeul cel Atotputernic. Înainte de a merge cu gândul la a-L învineți pe Dumnezeu în bătaie, vreau să spun următorul lucru: Nebunii dau buzna acolo unde îngerii se tem să pășească. Iată ce am descoperit de-a lungul anilor: cei care demonstrează cea mai biblică îndrăzneală în lupta cu Dumnezeu și a nu se da bătuți sunt tot acei care demonstrează cea mai biblică reverență față de Dumnezeu. Un bărbat sau femeie reverenți care se tem de Dumnezeu, care-și numără cuvintele, chiar în prezența Lui, acesta e tipul de teamă împreună cu promisiunile lui Dumnezeu, care le dă puterea să meargă în fața Lui și să spună, "nu te voi lăsa să pleci până nu mă binecuvântezi." Dar trebuie să fii atent dacă intri acolo cu o cunoștință superficială a lui Dumnezeu, gândind că "Ava, Tată" înseamnă "tăticule" și că tu intri acolo și-I spui Lui ce trebuie să facă. Fii foarte atent! Deci creștem în îndrăzneală biblică crescând în reverență biblică față de Dumnezeu. Vedeți asta? Foarte important. Uitați-vă ce spune, "le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat." În orice întâlnire, în orice circumstanță, la orice obstacol, la orice oportunitate. Ce vreau să spun cu asta? O mare oportunitate se deschide pentru a mărturisi. Nu intra acolo fără rugăciune. Da, ușa s-a deschis, dar rugăciunea te pregătește ca lucrător. Mă înțelegeți? E foarte, foarte important. Nu doar obstacolele trebuie să rezulte în rugăciune, ci și oportunitățile trebuie să rezulte în rugăciune. Vezi pe cineva venind spre tine și arată tulburat și vrea să-ți ceară un sfat - ce ar trebui să faci? Primul lucru pe care ar trebui să-l faci, înainte de a-ți deschide gura către ei, ar trebui să-ți deschizi inima către Dumnezeu în cerere, "Doamne, problemele cu care se confruntă această persoană mă depășesc și nu are nevoie de clișeele mele prostești sau înțelepciunea mea omenească, ci au nevoie să audă un cuvânt de la Dumnezeu, din Scriptura Ta. Ajută-mă, ajută-mă."

    Ultimul lucru de-aici. Nu trebuie numai să ne rugăm necurmat, ci să nu ne lăsăm (să nu ne pierdem inima). De ce este lucrul acesta important? Ei bine, eu aș putea începe un maraton, de aceea e important. Eu aș putea începe o cursă de 42 de kilometri, aș putea începe un maraton, dar problema mea e că nu pot termina maratonul. Aceasta e una dintre cele mai mari piedici în calea rugăciunii. Fiecare ia startul cu avânt când se dă semnalul, dar în curând te uiți în jur să vezi câți au mai rămas, cine continuă să alerge, cine continuă să ceară, cine persistă. Din nou, aș vrea să merg înapoi și să spun: există o îndrăzneală sfântă prin care Îl crezi pe Dumnezeu cu privire la promisiunile pe care le-a făcut, nu vii cu obrăznicie cu privire la promisiuni pe care El nu le-a făcut. Ci Îl crezi pe El cu privire la promisiuni pe care le-a făcut, și nu te vei da bătut. Vei continua în rugăciune. Citeam ceva ce a spus Martin Lloyd-Jones cum atât de mulți oameni vor o umblare mai profundă cu Dumnezeu, și încep bine, dar de multe ori a auzit cum după un timp spun, "nu pot continua."
    - Dar de ce?
    - M-am rugat 6 săptămâni.
    - Chiar?
    Sau "am făcut tot ce-am putut mai bine, dar nu s-a întâmplat nimic." Cei care continuă, care continuă, continuă... Vedeți? Doresc să vă încurajez, nu vreau să ieșiți de-aici în această seară gândind, "o, viața mea de rugăciune este teribilă." Nu vreau aceasta, nu acesta e scopul. Nici nu e scopul meu să vă spun că în această seară, înainte de culcare, trebuie să vă rugați cel puțin o oră. De fapt, nu vreau neapărat să faceți nimic în afară de a medita la lucrurile pe care le-ați auzit și să strigați către Dumnezeu zicând, "Doamne, cum trebuie ca aceste lucruri să fie în viața mea, în starea mea, în darurile pe care mi le-ai dat? Sunt aspecte din viața mea unde trebuie să mă dedau mai mult la rugăciune?" Aceasta doresc. Și doresc ca să puneți aceste întrebări cu bucurie, cu speranță. Așa cum spunea cineva, un om pe care-l iubesc mult, nu-i voi menționa numele, dar el a zis, "Biserica a început printr-un grup de ucenici agonizând în rugăciune în camera de sus și probabil se va termina cu ucenicii mâncând în jurul mesei de dragoste." Ei bine, e greșit: Biserica nu a început cu un grup de ucenici agonizând în rugăciune într-o cameră de sus, căci cuvântul "agonizând" nu a fost folosit - n-au avut nevoie să agonizeze, căci Isus le-a promis. Nu le-a spus "mergeți într-o cameră și agonizați", ci le-a spus "mergeți într-o cameră și așteptați." Dacă El spune "mergeți într-o cameră și așteptați, căci Eu voi face ceva", atunci puteți fi siguri că lucrul acela se va întâmpla, deci nu e nevoie de a agoniza, de a te lovi pe spate sau a te bate pe piept. Aceasta e o pietate falsă, călugărească, și noi nu vrem aceasta. Ceea ce știm e că avem un Tată ceresc care ne iubește, avem un Mijlocitor perfect și puternic, nu moare, nu are nevoie să aducă jertfe pentru Sine sau chiar pentru noi, căci a făcut deja aceasta. Și fiecare cuvânt bun care este scris în Cartea aceasta, Dumnezeu dorește să fie realitate în viața noastră, deci cu această bucurie și așteptare mergeți la El, mergeți la El și spuneți-I, "îmbunătățește-mă în acest aspect, ajută-mă în acest aspect. Și chiar dacă încetez a cere aceasta, cum am tendința s-o fac, Doamne nu asculta la tăcerea mea, ci ascultă la ceea ce spun acum, continuă să lucrezi până când acest lucru al rugăciunii devine o realitate." Dar ai mare grijă aici, că te poți aștepta la aceasta. Există 2 moduri de a face aceasta: poți să treci prin pustie și să ajungi în țara promisă în câteva zile, sau poți sta în pustie timp de 40 de ani. Poți să mergi la Ninive cu autobuzul sau cu balena, cu peștele. Deci, continuați să-L căutați în privința aceasta, și El vă va îmbunătăți în privința aceasta, vă va ajuta. Fie ca Duhul Său, Duhul Său cel bun, Duhul Său cel credincios, să fie cu voi în această seară și să vă ajute. Haideți să ne rugăm.

    Tată, Îți mulțumim pentru Cuvântul Tău. Mă rog, Doamne, ca să ne ajute pe toți. Doamne, chiar cel care predică despre rugăciune are nevoie de mai multă rugăciune. Doamne, dă-ne har ca să Te căutăm. Doamne, privește spre noi și da, Doamne, ne deschidem gura larg și-ți cerem ca să ne-o umpli cu darurile Tale cele mai prețioase. Doamne, nu-ți cerem mașini, case, pământuri, confort sau vindecare, nu de data aceasta, ci Îți cerem cel mai mare dar: prezența Ta, prezența Ta în rugăciune, ajutorul Tău plin de bunătate, întărirea divină de la Tine, astfel încât să ne întâlnim cu Tine în mod individual și colectiv în această Biserică, ajută-ne, Doamne, Te rugăm. Dă-ne darul mai mare, care ești Tu. În Numele lui Isus. Amin.

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează