Tot ce ne-a învățat Domnul Isus

Tot ce ne-a învățat Domnul Isus

Tematica noastră pentru aceste studii e "Tot ce ne-a învăţat Domnul Isus". Căutăm să păzim ce ne-a poruncit Domnul Isus în Matei 28:19,20 - să mergem în fiecare naţiune, să facem ucenici şi să-i învăţăm fiecare lucru pe care l-a poruncit, tot ce a poruncit El. Având în vedere acest lucru, ne-am uitat la lucrurile ce ne-a învăţat şi ne-a poruncit Isus începând cu Evanghelia după Matei. Iar acum suntem în Matei 5. Pe măsură ce am început acest capitol, ne-am uitat la cele 9 atitudini corecte pe care ar trebui să le aibă un creştin. Acestea sunt descrise în Matei 5:3-12. 9 atitudini corecte cunoscute şi ca 'Fericiri'.

    Apoi a vorbit despre cum neprihănirea noastră trebuie să întreacă neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor. Şi explică acest lucru prin 9 atitudini greşite pe care nu trebuie să le avem, şi pe care trebuie să le eliminăm din viaţa noastră. Prima atitudine greşită este mânia, Matei 5:21-26. A doua atitudine greşită este cea a gândurilor sexuale păcătoase şi a divorţului, ambele fiind egale cu preacurvia, în versetele 27-32. Apoi a 3-a atitudine greşită este 'a minţi'. Trebuie să eliminăm minciuna în mod complet din viaţa noastră, astfel încât să fim pe deplin sinceri.

    Acum ajungem la a 4-a atitudine greşită - aceea de a te răzbuna. Şi aceasta e foarte comună, din păcate şi printre cei care se numesc credincioşi. În Vechiul Testament Legea era: "ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte". Aceasta era o lege pe care Dumnezeu o dăduse în Exodul 21, Levitic 24, şi de asemenea în Deuteronom 19. Şi, ce spunea El nu era că dacă cineva îţi scoate ochiul trebuie să i-l scoţi şi tu. El spunea să nu-i scoţi ambii ochi dacă el ţi-a scos ţie doar unul. Adică, poţi să-l ierţi şi să-i dai drumul şi să nu-i scoţi niciun ochi. Asta ar fi cea mai bună cale. Deci, Dumnezeu limita pedeapsa spunând "ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte".

    Dar aici, Isus ridică acum standardul mai sus şi spune: "Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte pe obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Oricui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două", aşa cum soldaţii romani îi forţau uneori pe evrei care erau, cum s-ar spune, robii lor: "Cară-mi bagajul, echipamentul militar, o milă." Iar evreii erau robi, trebuiau să facă asta. Şi El le spune: "Du-te două mile, nu te certa cu el cu privire la asta". "Celui ce-ţi cere, dă-i (v.42); şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine." Noi trebuie să luăm aceste cuvinte în duhul cu care au fost spuse. Trebuie să vedem ce a vrut să spună Isus mai exact. Ne spunea să fim ca preşurile pe care păşesc oamenii, şi să stăm acolo şi să-i lăsăm pe oameni să ne facă tot ce vor? Nu se poate să fie aşa... După cum am spus adesea: atunci când nu înţelegi un verset cum trebuie, uită-te la exemplul lui Însuşi Isus Hristos, Cuvântul făcut trup. În Vechiul Testament aveau cărturari care cercetau Legea pentru a explica fiecare iotă şi frântură de slovă din ea. Dar în Noul Testament ne concentrăm mai mult pe Domnul Isus decât pe analiza versetelor. Şi în El avem un exemplu.

    Ce a vrut să spună Isus prin: "Dacă te loveşte cineva peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt"? Citim despre Însuşi Isus, când stătea înaintea preoţilor celor mai de seamă, la judecată, înainte de răstignirea Sa, I-au dat o palmă, şi El n-a întors celălalt obraz. Ci a zis: "Dacă am vorbit ce e bine, de ce Mă baţi?" Iar ei n-au răspuns la asta, ci probabil I-au mai dat o palmă. El n-a ripostat. Când I-au dat o palmă, n-a zis: "Uite şi celălalt obraz, dă-Mi o palmă şi pe partea asta." Deci trebuie să fim atenţi să înţelegem duhul a ceea ce spune Hristos, altfel ar trebui să-L acuzăm pe Isus Însuşi că nu practică ce a predicat. Principiul aici este că nu doresc răzbunarea. Nu caut să mă răzbun pentru ceea ce mi-ai făcut. Dacă mă numeşti diavol, eu nu te voi numi diavol, dacă-mi dai o palmă, eu nu-ţi voi da o palmă. Prefer să nu fac nimic şi să mă încred în Dumnezeu să mă protejeze de faptul că profiţi prea mult de neîmpotrivirea mea.

    Ce vrea să spună prin: "Oricine vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa"? De exemplu, dacă cineva spune o minciună pe nedrept şi te dă în judecată pentru proprietatea ta spunând că e a lui, duce nişte documente false la tribunal şi vrea să-ţi ia casa. Ce-ar trebui să faci? Ar trebui să spui: "Ok, ia-mi casa; şi mai am încă o casă pe care de asemenea o poţi lua"? Acesta e înţelesul? Nu asta a vrut să spună Isus! E vorba de duh... "Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două." Altfel spus, dacă cineva te sileşte să faci ceva... trebuie să faci mai mult? Trebuie să înţelegi duhul acestui lucru. "Şi, celui ce vrea să se împrumute de la tine nu-i întoarce spatele." Spune oare să dai bani oricui vrea să se împrumute de la tine? Odată ce capeţi reputaţia de unul care dă bani oricui vrea să se împrumute, vei da faliment într-o clipită - în India cu siguranţă. Deci, dacă nu înţelegi duhul acestor cuvinte şi le iei ad litteram, vei avea multe probleme.

    Acelaşi lucru se aplică la cuvinte pe care le-a spus anterior. "Dacă ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l." Imaginează-ţi dacă ţi-ai scoate efeciv ochiul drept fiindcă într-o zi ai poftit după o femeie, iar următoarea zi pofteşti cu ochiul stâng - va trebui să-l scoţi şi pe acesta. Asta a vrut El să spună? Fiindcă tot poţi să pofteşti în mintea ta după ce ţi-ai pierdut ambii ochi. Credeţi că oamenii orbi nu poftesc? Poţi fi orb şi tot să pofteşti în mintea ta, fără ambii ochi. Deci, trebuie să înţelegem duhul acestor cuvinte. El vorbea despre o atitudine radicală faţă de pofta ochilor atunci când a zis: "Fii orb! Fii ca unul cu mâna amputată!" Aşadar, în duhul acesta trebuie să înţelegem şi aceste lucruri, că nu caut să mă răzbun; las să se profite de mine, sunt dispus să mor faţă de mine, dar nu înseamnă că n-am niciun drept. Nu înseamnă că trebuie să renunţ la proprietatea mea pentru oricine mi-ar cere. Trebuie să completăm un verset cu alt verset.

    Să vă ilustrez asta prin ultima afirmaţie de aici: "Nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine." Dacă ne uităm la un pasaj paralel... uneori înţelegem lucrurile mai bine comparând un verset cu alt verset... Isus a spus în Luca 6, unde vorbeşte de lucruri similare, în Luca 6:35 spune: "Daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb". Îmi amintesc că un frate a venit odată la mine şi mi-a spus: "Frate, i-am împrumutat 3000 de rupii unui alt frate şi a zis că mi-i va înapoia. Acum a trecut atât de mult timp şi nu mi i-a înapoiat." Ştiţi ce i-am spus acestui frate care dăduse bani cu împrumut? I-am spus: "Tu eşti cel care n-a ascultat de ScripturăȚ. "Fiindcă Scriptura spune", i-am zis eu, "Daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Dacă daţi cu împrumut nădăjduind să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai. Ci, când daţi cu împrumut, să nu nădăjduiţi nimic în schimb." Prin urmare, i-am spus: "Ar trebui să dai cu împrumut doar acea sumă de bani pe care o poţi oferi ca şi cadou. Probabil că n-ar fi trebuit să-i dai 3000 de rupii când a cerut să împrumute atât. Ar fi trebuit să spui: 'Scuze, nu-mi pot permite să-ţi dau 3000 de rupii, dar îţi pot da 500.'" Altfel spus, dai cu împrumut doar suma aceea de bani pe care nu nădăjduieşti s-o mai vezi. O tratezi ca pe un cadou, dacă nu o înapoiază, asta e. Dar dacă n-ai făcut asta, ai fost atunci neascultător faţă de Scriptură. Deci, trebuie săînţelegem duhul din aceste lucruri.

    "Nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine." Îmi amintesc că pe când eram eu însumi un tânăr creştin, câştigam mulţi bani ca ofiţer de marină, mult mai mult decât aveam nevoie, şi aveam mulţi bani de rezervă. Şi erau alţi fraţi mai săraci în biserică, care ştiau asta şi veneau la mine. Unul din ei a venit la mine şi mi-a zis: "Frate Zac, pot împrumuta nişte bani de la tine? Îi voi înapoia luna viitoare." I-am zis: "Sigur. Cât vrei?" Şi i-am dat. Următoarea lună a venit la mine şi mi-a spus: "Sunt cam lefter, încă nu pot înapoia ce-am împrumutat de la tine. Îmi mai poţi da câţiva? Şi-i voi înapoia luna următoare." I-am zis 'da' fiindcă aveam în minte: "Nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine." Nu ştiu câte luni am făcut asta. Am păstrat tăcerea. Ascultam de Scriptură. Eram un tânăr credincios, tocmai fusesem botezat, aveam probabil 23 de ani, şi făceam ce spunea Scriptura. Însă după o vreme, omul acesta care a luat aceşti bani a alunecat de la credinţă. Începuse să bea şi să aibă alte obiceiuri rele. Când am auzit asta, atunci i-am scris, între timp plecase din acel oraş. I-am zis: "Frate, dacă vei folosi banii mei pentru a cumpăra alcool şi a finanţa împărăţia diavolului, atunci ar fi mai bine să mi-i înapoiezi, fiindcă ei trebuie să fie folosiţi pentru Împărăţia lui Dumnezeu." El s-a mâniat tare pe mine şi mi-a zis: "Ei bine, chiar şi atunci când eram în acea biserică denominaţională moartă nu-mi cereau cum îmi ceri tu", etc. Şi Domnul mi-a spus: "Las-o baltă." Nu i-am mai scris înapoi şi n-am mai recuperat banii.

    Am zis: "Doamne, unde am greşit? Am păzit Cuvântul Tău care spune: Nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine." Domnul m-a învăţat ceva aici - care m-a ajutat de-alungul acestor aproape 50 de ani - şi anume, că trebuie să compari un verset cu alt verset. Domnul mi-a arătat că m-am purtat cu acei bani ca şi cum erau ai mei. Un verset spunea că trebuie să dau cu împrumut celui ce-mi cere, dar este un alt verset care spune că nimic din ce am nu-mi aparţine. Toate de pe pământ îi aparţin Domnului. "Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el." Deci, când primesc un salariu, care gândesc că e al meu, nu e al meu. Ar trebui să renunţ la el şi să-l dau Domnului. Aşadar, chiar dacă îmi încasez salariul la începutul lunii, şi e în contul meu bancar, trebuie să spun că aceia nu sunt banii mei, ci ai lui Dumnezeu.

    Ilustraţia care mi-a venit la acea vreme a fost următoarea: Dacă cineva mi-ar fi dat 5000 de rupii să-i ţin, şi mi-ar fi zis: "Te rog, ţine-i. Voi veni să-i iau de la tine mai încolo;" şi vine alt om la mine la acel moment şi-mi spune: "Hei Zac, am auzit că ai 5000 de rupii. Poţi să-mi împrumuţi 3000 de rupii din ei?" Ce voi zice? Voi spune: "Îmi pare rău frate, nu sunt banii mei, sunt ai altcuiva. El doar mi-a cerut să-i ţin. Dar, lasă-mă să-l întreb. Dacă-mi dă voie să ţi-i dau, atunci ţi-i voi da." N-ar fi drept acest lucru? Fiindcă nu sunt banii mei. Dacă m-aş fi purtat cu salariul meu ca şi cum ar fi banii Domnului, atunci nu i-aş fi dat aşa. Dacă ar veni cineva să împrumute de la mine, aş zice: "Da, în regulă, e corect să împrumut pe cineva aflat în nevoie, dar lasă-mă să-l întreb pe cel căruia îi aparţin banii", în cazul acesta - Domnul. "Doamne, vrei să-i dau acestei persoane?" Şi, poate că Domnul va zice 'da' sau 'nu'. Dumnezeu vorbeşte, El e un Dumnezeu viu. Poate că prima dată mi-ar fi zis 'da', iar a doua lună ar fi zis, probabil, 'nu'. Însă eu n-am aşteptat să ascult, am urmat litera Legii şi am ajuns rob. Dar sunt foarte bucuros că am învăţat o lecţie foarte timpuriu în viaţa mea, cum să păzesc Scriptura: 'Este scris' şi 'De asemenea, este scris'. Trebuie să completez un verset cu alt verset ca să pot înţelege. Sunt dispus să dau cu împrumut oricui îmi cere astăzi, aşa cum spune aici, dar vreau, de asemenea să recunosc că tot ce am aparţine Domnului. Deci nu pot da banii aceştia fără să-L întreb pe Domnul. Asta am urmat, în consecinţă, atunci când oamenii au venit şi mi-au cerut bani, am spus: "Lasă-mă să-L caut pe Domnul. Dacă am libertate în duhul meu, îţi dau." Şi, sunt momente când am dat, uneori nu mi s-a înapoiat, şi sunt momente când n-am dat, fiindcă Domnul nu mi-a dat libertate să dau; inima îmi era dispusă.

    Aşadar, aici trebuie să înţelegem duhul în care a vorbit Isus toate aceste lucruri. Nu e că le permitem oamenilor să ne trateze ca pe un preş. Principiul este că nu mă răzbun pe nimeni. Nu-mi doresc să răspund loviturii cuiva. Îmi amintesc de un frate care a mărturisit într-o întâlnire de biserică. El era şofer pe autobuz şi a zis că şofând pe străzi vedea uneori noaptea pe cineva venind din direcţia opusă, o maşină cu faruri strălucitoare, care îi orbeau ochii. Acum, ei ar trebui să treacă la faza mică atunci când vine o maşină din direcţia opusă. Iar el a văzut că aceşti oameni nu făceau asta şi-i orbeau ochii, aşa că s-a gândit să lumineze şi el înapoi mai puternic cu farurile de la autobuzul lui şi să-i orbească pe aceştia, ca să-i înveţe o lecţie. Dar şi-a dat deodată seama că el e creştin, şi n-ar trebui să se răzbune, şi s-a decis să nu facă asta. Vedeţi lumina pe care a primit-o acest frate cu privire la ce înseamnă să te răzbuni: să rănesc un alt om cum m-a rănit el; dacă acesta spune sau face ceva ca să mă rănească, eu să ripostez. Aşadar, dacă înţeleg principiul, voi descoperi aplicarea acestuia chiar şi când conduc şi cineva lasă ca farurile lui să-mi lumineze orbitor în ochi, acest lucru nefiind poate scris undeva în Scriptură, dar voi înţelege principiul.

    Deci, în toate aceste lucruri trebuie să înţeleg principiul - a fi dispus să cedez, dar recunoscând că timpul, banii şi energia mea aparţin în primul rând Domnului. Nu sunt rob al omului, şi nu voi lăsa pe oricine să mă facă să devin robul lui, fiindcă sunt în primul rând rob al Domnului şi nu voi fi rob al omului. Dacă am în vedere acest lucru, înţeleg aceste principii - nu vreau să mă răzbun niciodată, nu vreau să mă port niciodată cu acel om în felul în care se poartă el cu mine; nu vreau să-i vorbesc cum mi-a vorbit el, ci vreau să cedez, să fiu binevoitor, şi să renunţ la drepturile mele.

    De-aici El continuă cu ceva strâns legat de cele spuse... Atitudinea greşită despre care am vorbit e: să nu te răzbuni. Iar următoarea atitudine greşită este: să urăşti oameni. Ura e o altă atitudine greşită. "Aţi auzit că s-a zis (v.43): 'Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.'" Ei bine, aşa era în Vechiul Testament. Îi urau pe canaaniţi, pe filisteni, pe amoriţi, pe moabiţi, etc. şi trebuiau să-i distrugă. "Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri." S-a schimbat Dumnezeu de-alungul anilor? Nu. Ci omul are acum posibilitatea mai înaltă să trăiască ca şi Isus Hristos, lucru de care nu era capabil în Vechiul Testament. Fără Duhul Sfânt e imposibil să-i iubeşti cu adevărat pe vrăjmaşii tăi aşa cum vrea Dumnezeu să-i iubeşti. Poate îţi iubeşti vrăjmaşul pentru a căpăta o anumită cinste ca persoană foarte îndurătoare. Dar a-ţi iubi vrăjmaşul pentru slava lui Dumnezeu - numai o persoană umplută cu Duhul Sfânt poate face asta.

    "Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi rugaţi-vă pentru cei ce vă prigonesc." Amintiţi-vă că acestea sunt porunci ce trebuie învăţate de fiecare credincios care e ucenic, pretutidini în lume. Dacă aș zidi o biserică, trebuie să fie una în care fiecare persoană iubeşte pe toţi vrăjmaşii ei. Dacă are 10 vrăjmaşi şi-i iubeşte pe 9 din ei, n-a păzit această poruncă. "Duceţi-vă în toată lumea, faceţi ucenici şi învăţaţi-i să păzească şi să facă tot ce v-am poruncit." Altfel spus, eu însumi trebuie să trec prin această experienţă mai întâi. De aceea, Dumnezeu permite ca fiecare slujitor al Său să se confrunte cu vrăjmaşi în viaţa sa pentru a-i putea iubi. În felul acesta îi poate învăţa pe alţi oameni să-şi iubească vrăjmaşii. Din acest motiv, fiecare slujitor adevărat al lui Dumnezeu trebuie să se confrunte cu persecuţie, fiindcă doar atunci poate învăţa cum să se roage pentru cei care-l persecută, în acest fel putând să-i înveţe pe alţii cum să se roage pentru cei ce-i persecută. "Astfel", spune El în v.45, "puteţi să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri." El spune în v.45: "Uitaţi-vă la Tatăl vostru din ceruri, El face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi."

    Gândiţi-vă la doi fermieri, unul e ateu, iar celălalt se teme de Dumnezeu. Fermele lor sunt una lângă alta. Unul se roagă în mod regulat, celălalt zice că nu există Dumnezeu, că totul e o prostie. Şi totuşi, Dumnezeu face să răsară soarele peste ambii, peste fermele lor, face ca ploaia să cadă în mod egal pe ambele ferme astfel încât să aibă recolte bune şi fructe bune în copacii lor. Ce bun e Dumnezeu! Toarnă ploaie la fel peste ateu şi peste fermierul temător de Dumnezeu. Şi El spune: "Fii aşa. Fii bun, cum e Dumnezeu! La fel de bun cu cel bun cu tine cât şi cu cel rău cu tine." Acest lucru e imposibil fără puterea Duhului Sfânt! De aceea nu citim astfel de porunci în Vechiul Testament.

    Şi, Isus continuă să spună: "Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii (şi oamenii păcătoşi răi)?" Criminalii îi iubesc pe cei care-i iubesc, şi tot felul de grupuri și religii false iubesc pe cei care îi iubesc pe ei. Atunci, nu eşti cu nimic mai bun decât ei, dar ar trebui să fii mai bun decât ei, fiindcă eşti creştin.

    "Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste (salutaţi) numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Şi păgânii fac la fel." Vreau să te întreb, ca şi creştin, te-ai dat vreodată peste cap ca să saluţi pe cineva care nu vrea să te salute? Eu am făcut asta de mai multe ori. Ca slujitor al Domnului, mulţi oameni sunt supăraţi pe mine din cauza adevărului pe care-l propovăduiesc, adevărul Cuvântului lui Dumnezeu, la fel cum erau supăraţi pe Isus şi pe Pavel şi pe mulţi alţi slujitori ai lui Dumnezeu de-alungul acestor 20 de secole. Mulţi nu mă salutau dacă treceau pe lângă mine pe drum. Uneori treceam strada să-i salut, fiindcă Biblia spune să-i saluţi pe cei care nu sunt interesaţi să te salute. Arată că tu n-ai nimic împotriva lor. Cineva m-a întrebat odată câţi prieteni am. I-am răspuns: "Cât de mulţi oameni sunt în lume." Şi continuă să crească în fiecare zi. Dacă sunt 7 miliarde de oameni în lume, cât mă priveşte pe mine, toţi sunt prietenii mei. N-am niciun duşman. Îi iubesc pe toţi. Ei poate mă consideră duşmanul lor, dar eu nu-i consider duşmani. Vreau să mă rog pentru oamenii care mi-au făcut rău, m-au persecutat. Pe oamenii care m-au blestemat, vreau să-i binecuvintez.

    "Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă." Faci asta? Ştii că niciun blestem nu-ţi poate face rău vreodată? Acest lucru e imposibil, fiindcă noi suntem sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Hristos a luat fiecare blestem la cruce, şi acum suntem sub binecuvântarea lui Dumnezeu, aşa că un om care mă blestemă nu-mi va face niciun rău. El nu ştie asta. Iar eu îl pot binecuvânta. Pot spune: "Dumnezeu să te binecuvinteze!" Pot să măîndrept către orice om de pe pământ şi să-i zic: "Dumnezeu să te binecuvinteze!" Asta doresc cu sinceritate pentru fiecare om. Acum, dacă Dumnezeu îl binecuvintează sau nu depinde de atitudinea lui, etc. Dar, eu cu siguranţă doresc ca Dumnezeu să-l binecuvinteze.

    Şi Domnul spune, în încheiere: "Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit." Ce înseamnă asta? În ce domeniu ar trebui să fiu desăvârşit? Nu pot să fiu desăvârşit în dragoste, sfinţenie şi înţelepciune, ca Dumnezeu. Acest lucru e imposibil. El nu spune aici că într-o zi veţi fi desăvârşiţi, ci zice că trebuie să fiţi desăvârşiţi. Aici comparăm un verset cu alt verset, şi citim în Luca 6:36 - Predica de pe munte din Evanghelia după Luca - acelaşi verset e menţionat, Luca 6:36, Fiţi dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv." "Iubiţi pe vrăjmaşii voştri... şi fiţi milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv", Luca 6:35,36 - acesta e pasajul paralel. Atunci am realizat că există un domeniu în care ar trebui să fiu desăvârşit, şi anume, domeniul milei. Trebuie să fiu milostiv, desăvârşit în milă. Asta înseamnă că trebuie să-i iert pe toţi oamenii care mi-au făcut rău. Trebuie să-i iubesc pe toţi vrăjmaşii mei. Trebuie să-i binecuvintez pe toţi cei ce mă blestemă. Trebuie să le fac bine la toţi cei care mă urăsc. În felul acesta ar trebui să trăiesc. Deci: "Fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit." Când comparăm un verset cu alt verset, reiese ceva posibil.

    Mulţi oameni n-au luat acest lucru în mod serios. Te-ai uitat vreodată la acest verset şi l-ai văzut nu ca o promisiune că într-o zi vei fi desăvârşit?... 1 Ioan 3:2 spune asta, că într-o zi, când Se va întoarce Hristos, vom fi ca El. Nu despre asta vorbim acum. Aici spune că trebuie să fii desăvârşit. Şi dă exemplul Tatălui, în v.45, care face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni. Fii bun cu acel om care e rău cu tine, aşa cum Dumnezeu face ca soarele şi ploaia să cadă peste oameni care sunt răi şi care nici măcar nu cred în existenţa Lui. Nu e acesta un mod minunat de a trăi pe pământ? Acesta e adevăratul creştinism! Există un singur motiv pentru care nu poţi să trăieşti aşa: nu vrei să trăieşti aşa, nu iei în serios cuvintele lui Isus, nu te cutremuri la Cuvântul Lui, sau nu eşti umplut cu Duhul Sfânt.

    Plinătatea Duhului Sfânt nu e ceva care ne va face să chicotim şi să râdem, să cădem şi să ne rostogolim pe pământ. E ceva care ne va face să ne iubim vrăjmaşii, să-i salutăm pe cei care nu ne salută, să-i binecuvântăm pe cei ce ne blestemă, să ne rugăm pentru cei care ne persecută, şi să fim milostivi faţă de toţi cei care sunt răi cu noi la fel cum Tatăl nostru cel ceresc este milostiv faţă de noi. Gândeşte-te cât de milostiv a fost Dumnezeu faţă de tine, la milioanele de păcate pe care Dumnezeu ni le trece cu vederea şi ne iartă. Nu-i putem ierta pe acei oameni în acelaşi fel? Deci, haideţi să luăm în serios aceste cuvinte şi să ne eliberăm de aceste atitudini greşite de care Domnul vrea să fim eliberaţi.

    Tată ceresc, Îţi mulţumim pentru standardul înalt pe care ni l-ai arătat în Cuvântul Tău, după care trebuie să trăim. Mulţumim, de asemenea, pentru darul Duhului Sfânt care poate veni în noi şi ne poate împuternici, astfel încât aceste lucruri să nu fie doar teorie, ci chiar să le putem practica şi să trăim în conformitate cu acest standard în viaţa noastră de zi cu zi. Îţi mulţumim, în Numele Domnului Isus, Amin!

 

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează